Romanian – ICL – 1st of May Declaration 2026: Marxist-Leninist-Maoists of all countries, unite!

Proletari din toate țările, uniți-vă!

Declarația de 1 Mai 2026:
Marxiști-leniniști-maoiști din toate țările, uniți-vă!

Popoare revoluționare ale lumii, uniți-vă și învingeți imperialismul, revizionismul contemporan și toți reacționarii!

Liga Comunistă Internațională salută proletariatul internațional, masele populare ale lumii și Mișcarea Comunistă Internațională cu ocazia Zilei Proletariatului Internațional.

În acest an, sărbătorim cea de-a 60-a aniversare a inițierii Marii Revoluții Culturale Proletare (MRCP), condusă de președintele Mao Țze-Dun. Aceasta reprezintă o etapă de mare importanță în experiența istorică a revoluției proletare mondiale. Privind înapoi asupra deceniilor trecute, putem vedea că importanța sa nu a făcut decât să crească în timp, iar lecțiile sale nepieritoare trebuie susținute, apărate și aplicate tot mai mult. De asemenea, cu această ocazie, aducem un omagiu tovarășului Basavaraj, secretar general al Partidului Comunist din India (maoist), care și-a sacrificat în mod eroic viața, acum aproape un an, pentru a apăra marxism-leninism-maoismul, partidul și războiul popular. Onoare și glorie eternă tovarășului Basavaraj!

Astăzi, condițiile obiective pentru dezvoltarea revoluției în lume sunt excelente. Revoluția este principala tendință istorică și politică. Războaiele populare persistă, iar altele noi sunt pe cale să fie inițiate. Este o situație complexă, în care războaie de toate tipurile fac ravagii, coincizând cu creșterea explozivității maselor de la o zi la alta. Prin urmare, nu este de mirare că apărătorii vechii ordini, imperialiștii și toți slujitorii lor, fac tot ce le stă în putință pentru a-i deruta pe oameni și pentru a răspândi pesimismul. În această situație, noi, comuniștii, avem cu atât mai mult motiv să ne însușim ferm conceptul strategic al lui Mao Țze-Dun, larg răspândit în timpul MRCP: imperialismul și toți reacționarii sunt tigri de hârtie! Tocmai în acest spirit sfidător și curajos și-a dat viața tovarășul Basavaraj. Să ne înarmăm pe noi înșine, clasa noastră și popoarele în același mod, iar niciun revizionism josnic sau defetism oportunist nu va putea provoca confuzie!

Imperialismul se află într-o criză generală de descompunere

Imperialismul, stadiul cel mai înalt al capitalismului, este capitalism monopolist și capitalism în descompunere. El nu poate oferi niciun progres real maselor, ci doar noi războaie de jaf, exploatare și opresiune. Astăzi, cei mai bogați 10% dețin 75% din bogăția mondială. Cei mai bogați 0,001%, aproximativ 60.000 de multimilionari, dețin de trei ori mai multă bogăție decât jumătate din umanitate. Este un proces de concentrare care se accelerează tot mai mult, într-un ritm de 8% pe an încă din anii 1990. În 2025, averea multimilionarilor a crescut cu 16%, de trei ori mai mult decât în cei cinci ani anteriori.

Imperialismul reprezintă o centralizare enormă a capitalului în mâinile capitaliștilor financiari dintr-un număr restrâns de țări. Dintre cele 80 de companii cu cele mai mari venituri lichide din lume, 35 sunt din Statele Unite, 19 din China, 5 din Germania și 5 din Japonia. Această concentrare este și mai ridicată în sectorul bancar: fiecare dintre cele mai mari 12 bănci din lume, majoritatea din Statele Unite sau China, are active care valorează mai mult decât întregul PIB al Braziliei. Fondurile rezervelor valutare globale, folosite de imperialiști pentru a spori controlul și centralizarea, exprimă, de asemenea, această tendință. În prezent, titlurile de trezorerie ale Statelor Unite și fondurile suverane ale țărilor europene reprezintă împreună 80% din totalul rezervelor valutare mondiale (60% și, respectiv, 20%), în timp ce renminbi-ul chinezesc a atins doar 2,83% — ceea ce arată forța hegemonică a SUA în raport cu China și alte puteri.

Discursul fals al imperialismului despre mediu ascunde faptul că cei mai bogați 1% sunt responsabili pentru 41% din emisiile de carbon, iar dacă luăm în considerare cei mai bogați 10%, această rată urcă la 77%. În același timp, jumătate din populația lumii, cei săraci, reprezintă doar 3% din aceste emisii.

Imperialismul, stadiul monopolist al capitalismului aflat în declin, departe de a reprezenta progresul, menține femeile legate de exploatare și opresiune. Femeile, care reprezintă jumătate din populația lumii, primesc doar un sfert din salarii. Violența împotriva femeilor este, de asemenea, în creștere peste tot. Totuși, în Gaza nivelul violenței împotriva femeilor a fost cel mai ridicat din lume, unde cel puțin 38 de mii de femei au fost ucise de hoardele sioniste.

Cel puțin 1,1 miliarde de oameni din țările asuprite de imperialism trăiesc în sărăcie extremă. 2,3 miliarde de oameni se confruntă cu o situație numită insecuritate alimentară gravă sau moderată și trebuie să facă față unei inflații galopante. Printre aceste mase, o mare parte sunt chiar aceiași țărani care produc aproximativ 70% din hrana lumii.

Războaiele imperialismului american accentuează și mai mult accelerarea unei noi izbucniri a crizei economice mondiale și înrăutățirea condițiilor de viață ale maselor (împinse de inflație). Bula imobiliară din China, dificultățile imperialiștilor chinezi de a crește consumul intern, se adaugă bulei companiilor mari de tehnologie din SUA (care controlează 40% din capitalul bursier al SUA).

Imperialismul se află într-o criză generală de descompunere. Atunci când încearcă să-și depășească criza, el descarcă barbaria asupra popoarelor asuprite cu și mai multă cruzime, extinzând războaiele de agresiune și jaful. Într-o încercare disperată de a-și menține poziția hegemonică, imperialismul american exercită o presiune tot mai mare asupra celorlalți imperialiști din Europa Occidentală (precum și asupra Japoniei și Australiei), pentru a-i forța să se conformeze dictatelor sale și să-i servească interesele — ceea ce duce la o competiție mai intensă și la ascuțirea luptei dintre imperialiști. Războaiele pentru o nouă împărțire a prăzii — America Latină, Africa și Asia, inclusiv așa-numitul Orient Mijlociu — sunt în desfășurare.

Cu toate acestea, ofensiva contrarevoluționară a imperialismului, impulsionată în principal de la începutul anilor 1990 — care urmărea să oprească dezvoltarea luptelor proletariatului internațional și a luptelor de eliberare națională — a eșuat complet. Condițiile obiective și subiective pentru dezvoltarea celor două forțe ale revoluției mondiale, mișcarea de eliberare națională și mișcarea proletară internațională, se dezvoltă favorabil, arătând clar începutul unei noi perioade de revoluții în lume.

Sarcinile noastre

Chiar dacă forțele subiective ale revoluției sunt încă relativ slabe, cu atât mai slabe sunt partidele, forțele armate și regimurile claselor conducătoare: forțele contrarevoluției se sprijină pe o bază putredă. Aceasta oferă condițiile pentru ca forțele revoluției să avanseze în salturi. În aceste condiții, forțele întregii Mișcări Comuniste Internaționale sunt chemate la o mare provocare: să pună marxism-leninism-maoismul ca comandă și ghid pentru a impulsiona revoluția proletară mondială.

Pentru a îndeplini această sarcină istorică, este inevitabil și urgent să se avanseze în constituirea și reconstituirea partidelor comuniste marxist-leninist-maoiste pentru ca — în mijlocul unei lupte de clasă dure și în contextul unui complex de războaie de diferite tipuri — să fie posibilă dezvoltarea războiului revoluționar, a războiului popular, pentru a impulsiona revoluția proletară mondială. Comuniștii de pretutindeni din lume se confruntă cu două sarcini urgente. În primul rând, să apere steagul roșu al marxism-leninism-maoismului arborat în India, să strângă rândurile alături de Partidul Comunist din India și să ridice sprijinul pentru războiul popular pe care îl conduce la noi niveluri, respingând atacul convergent al imperialismului, revizionismului și reacțiunii. În al doilea rând, să impulsioneze mobilizarea antiimperialistă la nivel mondial, sporindu-i combativitatea prin acțiuni care să înlăture cătușele legaliste și reformiste pe care oportunismul și revizionismul încearcă să le impună, prin dezlănțuirea mâniei juste a maselor, sprijinind în special luptele împotriva agresiunii imperialiste și pentru eliberarea națională a națiunilor și popoarelor din America Latină și Orientul Mijlociu, care constituie aspectul principal.

Această nouă perioadă este marcată de un fapt de mare importanță: Al-Aqsa Flood din 7 octombrie 2023. Acest eveniment nu a fost doar un act eroic al unui popor asuprit, ci și o înfrângere pentru imperialismul american în regiune. Contraofensiva rezistenței naționale palestiniene din 7 octombrie a zguduit întreaga temelie a ordinii regionale și mondiale. Ea a arătat că cei de jos nu mai acceptă să trăiască așa cum au trăit înainte, iar cei de sus nu mai pot conduce ca înainte. Întreaga evoluție a situației mondiale este profund marcată de acest mare eveniment. Al-Aqsa Flood a reprezentat înfrângerea Acordurilor de la Oslo și a Acordurilor Abraham și a fost o lovitură împotriva Statului Israel, principalul bastion al puterii imperialismului american în regiune, obligând imperialismul american să sprijine tot mai mult Statul Israel și să-și intensifice războiul de agresiune pentru a-și menține dominația.

Rezistența națională palestiniană a luptat în mod eroic timp de trei ani împotriva genocidului odioas, împotriva unui inamic înarmat și finanțat de cea mai puternică putere imperialistă de pe planetă, cu un armament superior, forțându-l să încheie un acord de pace. „Caracterul de tigru de hârtie” al imperialismului american și al slujitorilor săi israelieni a fost arătat întregii lumi. În interiorul Israelului, toate contradicțiile s-au adâncit. Israelul este mai dependent ca niciodată de banii și armamentul SUA pentru a supraviețui.

Cei trei ani de rezistență neînfrântă a rezistenței naționale palestiniene au ridicat nivelul de conștiință politică al maselor din întreaga lume. Ca urmare, mișcarea antiimperialistă se dezvoltă în toate țările — atât asuprite, cât și imperialiste — într-un mod impresionant. Mai mult ca oricând, existența Statului Israel este pusă sub semnul întrebării de către popoarele lumii, care doresc distrugerea sa și construirea unei Palestine libere. Un nou val în creștere al mișcării antiimperialiste ajunge în fiecare colț al globului, cerând înlăturarea imperialismului și sfârșitul oricărei reacțiuni. După trei ani de război, faptele arată că masele, poporul Palestinei, sunt cu adevărat puternice, și nu imperialiștii americani și slujitorii lor israelieni.

În războiul său de agresiune împotriva Iranului, Statele Unite urmăresc să producă o „schimbare de regim”, prin intermediul complicilor locali, și să recâștige controlul asupra țării pierdut în 1979. Printre obiectivele sale se numără prevenirea apropierii strategice a Iranului de China și subminarea aprovizionării energetice a acesteia din urmă. Cu toate acestea, nu a fost doar un război pentru controlul resurselor. Lovind Iranul, imperialiștii americani și Statul Israel urmăresc, de asemenea, să izoleze și să înfrângă forțele de rezistență națională împotriva imperialismului american din regiune. După mai mult de 40 de zile de o campanie militară comună intensă împotriva Iranului, Libanului, Palestinei și Yemenului, SUA nu a reușit să-și atingă niciunul dintre obiective.

Genocidarii Trump și Netanyahu revendică victorii false. Președintele Mao spunea că imperialiștii americani sunt complet aroganți și refuză rațiunea, iar această trăsătură provine din propria lor natură de clasă și din descompunerea în curs. Aroganța lor nu va duce decât la noi eșecuri. În ciuda înfrângerilor succesive, imperialismul american va continua să provoace tulburări până la înfrângerea sa finală — aceasta este logica tuturor imperialiștilor.

În America Latină, SUA își accelerează planurile de a-și spori controlul asupra regiunii. Imperialismul american a orchestrat răpirea președintelui Maduro și a Cilieie Flores și a bombardat Venezuela pentru a controla țara și petrolul său. Imperialiștii americani au bombardat leagănul luptei de independență împotriva dominației coloniale spaniole și și-au îndreptat armele direct împotriva popoarelor Americii Latine, în special împotriva națiunii cubaneze, care rezistă de decenii puterii SUA, luptând împotriva blocadei criminale și a agresiunii continue, apărându-și suveranitatea. Astăzi, mai mult ca oricând, trebuie să ridicăm sloganul: Yankee nu! Cuba, da!

Agresiunea josnică împotriva Venezuelei a fost doar începutul unei noi ofensive de ingerință și agresiune imperialistă împotriva continentului. În această nouă situație, fiecare va trebui să aleagă o tabără. Tabăra majorității: cea a popoarelor indigene, a țăranilor, a maselor muncitoare din orașe și de la sate, a tineretului (care se înscrie în primele rânduri ale luptei) și a organizațiilor care se ridică împotriva agresiunii imperialiste și a slujitorilor ei — sau tabăra celor mai josnici trădători, partizanii teoriei subordonării naționale, cei precum Lula, Sheinbaum, Boric, Petro — care s-au grăbit să-și ofere serviciile lor disprețuitoare lui Trump și au târât până la Casa Albă pentru a cere arme împotriva războiului țărănesc din Columbia — și doamna Rodriguez.

Agresiunea yankee împotriva Americii Latine, care fără îndoială se va intensifica și mai mult în perioada următoare, confirmă în mod concret faptul decisiv că acest continent este veriga cea mai slabă a lanțului imperialist, câmpul de luptă unde se va decide dezvoltarea viitoare a revoluției proletare mondiale. În Brazilia, țara cu cea mai mare concentrare de mase din America Latină, se pregătesc lupte care vor face să tremure vechea ordine și dominația imperialistă.

Imperialiștii își răspândesc forțele pe vaste zone din America Latină, Asia și Africa. De asemenea, în interiorul țărilor imperialiste își mobilizează aparatul represiv împotriva propriilor popoare. Imperialiștii și reacționarii, asemenea giganților cu picioare de lut care sunt, în realitate nu sunt altceva decât mici fortărețe, mici insule înconjurate din toate părțile. Popoarele asuprite din Asia, Africa și America Latină fac parte din acest vast ocean al maselor proletare și al popoarelor asuprite. Cu cât imperialismul pătrunde mai adânc în aceste zone revoluționare, cu atât mai repede va fi înconjurat de mările maselor răsculate ale lumii, care îl vor îngropa sub valuri.

Politica imperialismului este de a diviza popoarele pe criterii de religie, origine etnică și naționalitate. Politica comuniștilor este de a uni toate masele asuprite și exploatate împotriva unui dușman comun. Antiimperialiștii susțin dreptul la autodeterminare al tuturor națiunilor. Înfrângerea agresiunii imperialiste face parte din sarcinile revoluției de nouă democrație. De aceea, comuniștii trebuie să sprijine și să participe activ la rezistență, luptând cu independență și autodeterminare, împotriva agresiunii și, în mijlocul luptei, să stabilească o conducere proletară marxist-leninist-maoistă, care este o condiție indispensabilă pentru o luptă consecventă împotriva imperialismului, legată în mod necesar de lupta pentru desăvârșirea revoluției democratice în țările asuprite.

Cei care au adoptat în fapt o poziție fermă pentru rezistența națională împotriva agresiunii imperialiste americane și sioniste, în apărarea dreptului la autodeterminare națională, se situează obiectiv de partea frontului antiimperialist și trebuie sprijiniți atât timp cât mențin această poziție. Prin urmare, în fața faptului că popoarele și masele muncitoare ridică armele împotriva agresorilor imperialiști, trebuie să spunem: cu cât mai mult, cu atât mai bine! Faptul că și alte clase iau armele pentru a apăra suveranitatea unei națiuni este un lucru bun — trebuie să spunem de asemenea: „mai mult este mai bine decât mai puțin”.

Toți cei care acționează ca — sau se oferă să devină — pioni ai agresorilor imperialiști fac parte din frontul agresiunii imperialiste, iar datoria antiimperialiștilor este să-i denunțe și să-i combată.

Imperialismul american este din ce în ce mai izolat, iar toate popoarele lumii recunosc că imperialismul este sursa tuturor războaielor. Lupta împotriva agresiunii imperialiste este o mare sursă de inspirație, iar mișcarea antiimperialistă crește peste tot. Acest curent constituie baza principală pentru impulsionarea dezvoltării revoluției în lume.

Cu toate acestea, lupta consecventă împotriva imperialismului nu trebuie limitată la lupta împotriva agresiunii. Pentru a se dezvolta în mod consecvent, ea trebuie să procedeze la distrugerea bazelor dominației imperialiste în țările capitalismului birocratic — marea burghezie și marii proprietari funciari — prin revoluția de nouă democrație. În țările imperialiste, imperialiștii trebuie combătuți în propriile lor citadele, o luptă care trebuie dusă inseparabil de mișcarea de eliberare națională din colonii și semicolonii, prin revoluția socialistă. Cea mai înaltă, cea mai concretă și consecventă expresie a luptei împotriva imperialismului se găsește acolo unde aceasta se dezvoltă în adevărate revoluții conduse de partide comuniste marxist-leninist-maoiste prin războaie populare. Aceste lupte sunt cele mai înalte tranșee în lupta pentru a înlătura imperialismul și reacțiunea de pe fața pământului și pentru a construi o nouă putere.

De aceea, în zilele noastre, inimile și mințile noastre trebuie să se îndrepte către subcontinentul indian, unde Partidul Comunist din India (maoist) conduce o revoluție de nouă democrație prin război popular, mobilizând cu curaj cele mai largi mase ale poporului în apărarea drepturilor lor, iar dintre acestea, pe cel mai înalt: revoluția. În cea mai populată țară din lume, imperialiștii și slujitorii lor desfășoară un război odios împotriva poporului. Infama Operațiune Kagaar, încheiată recent, a fost un alt capitol al războiului împotriva poporului condus de clasele conducătoare indiene, slujitoare ale imperialismului. Astăzi putem afirma că Operațiunea Kagaar a eșuat, la fel ca operațiunile anterioare, precum Operațiunea Green Hunt, și toate viitoarele operațiuni contrarevoluționare împotriva poporului vor eșua, până la înfrângerea finală a reacțiunii.

Fasciștii care încearcă prin toate mijloacele să sufoce revoluția indiană nu reușesc decât să-i facă vocea să răsune tot mai departe în lume. Strigătul de luptă al tovarășului Basavaraj răsună în întreaga lume. Decizia comuniștilor de a strânge rândurile alături de PCI (maoist) este cea mai mare dovadă a acestui fapt.

Bombardați sediile revizionismului!

Președintele Mao ne-a învățat că numai prin combaterea revizionismului este posibil să se dezvolte forțele Revoluției. De aceea, în fața noilor sarcini ale revoluției mondiale, este necesar să ridicăm nivelul luptei dintre marxism-leninism-maoism și revizionism în toate formele sale. Astăzi, când sărbătorim cea de-a 60-a aniversare a MRPC, trebuie să reafirmăm lupta noastră împotriva restaurării capitaliste în China, intensificând lupta împotriva revizionismului falsului „PCC”. Revizionismul lui Xi Jinping reprezintă una dintre principalele variante ale revizionismului, unul dintre principalele pericole pentru mișcarea proletară internațională și mișcarea de eliberare națională și trebuie combătut cu fermitate pe toate fronturile.

Revizionismul lui Xi Jinping face parte din curentul contrarevoluționar la nivel mondial; el folosește false steaguri roșii pentru a combate dezvoltarea celor două curente ale revoluției mondiale. Xi Jinping este un continuator fidel al liniei lui Deng Xiaoping, definită în 1988 drept „trecerea de la lupta de clasă la productivitate, de la izolare la deschidere”. Social-imperialiștii chinezi sunt socialiști în vorbe și imperialiști în fapte.

Rolul Chinei social-imperialiste și al Rusiei imperialiste în conflictele recente le arată natura. Suveranitatea Siriei a fost vândută printr-un acord între imperialiștii ruși și nord-americani, predând țara unor lorzi ai războiului și mercenari salafiști pro-imperialiști, în schimbul intereselor lor în Ucraina. S-a demonstrat cum, în competiție și coluziune, Rusia a servit suveranitatea Siriei pe tavă imperialiștilor americani.

În Palestina, în același timp în care frontul de rezistență națională duce un război dur împotriva ocupației și genocidului perpetuat de Israel, social-imperialiștii chinezi și-au consolidat relațiile ca al doilea partener socio-economic al Israelului și prima destinație a exporturilor acestuia. Prin agenții lor, au încurajat capitularea și calea birocratică reprezentată de falsa „Autoritate Palestiniană”.

Social-imperialiștii chinezi, în timp ce făceau declarații „moderate” împotriva războiului de agresiune, purtau negocieri de culise cu privire la suveranitatea țărilor și interesele popoarelor, în schimbul unor acorduri aliniate propriilor interese economice. Pentru a devia mișcarea antiimperialistă de la calea revoluționară, revizioniștii lui Xi Jinping încearcă să resusciteze teoriile greșit numite „lumea a treia” despre „Sudul Global”, BRICS etc. În aceasta, ei se bazează pe sprijinul vechilor partide revizioniste din întreaga lume. Acesta este un contra-curent care urmărește să submineze și să devieze mișcarea de eliberare națională pentru a servi interesele diferiților imperialiști.

În 1966, la începutul MRCP, președintele Mao a definit revizionismul ca abandonarea luptei împotriva inamicului. Aceasta este esența revizionismului modern. Acesta este spiritul răspândit de revizionismul lui Xi Jinping, spiritul capitulării în lupta împotriva imperialismului și reacțiunii.

Președintele Mao a afirmat că proletariatul are un viitor strălucit și că revoluționarii sunt optimiști proletari — aceasta este o problemă ideologică de mare importanță. Depășirea vechiului de către nou este o lege generală și inviolabilă a universului. Pesimismul este o expresie a revizionismului, reflectă ideologia neproletară, opusă materialismului dialectic; este anticamera capitulaționismului și lichidării și trebuie înlăturat din rândurile noastre.

Clica revizionistă, capitulaționistă și trădătoare a lui Sonu din India și adepții lor din Mișcarea Comunistă Internațională sunt purtători fideli ai pesimismului, capitulării, lipsei de încredere în mase, în partid și în revoluție. Pentru ei, nu masele sunt atotputernice, ci imperialiștii. Nu le pasă de interesele și soarta maselor, ale proletariatului și ale poporului; singurul lucru care le umple inimile și mințile este individualismul.

Spiritul lor este opus celui al adevăraților lideri ai PCI (maoist), precum tovarășul Basavaraj, care a înarmat partidul cu spiritul luptei împotriva inamicului, cu curaj, oferind un exemplu de sacrificiu de sine pentru partid și revoluție. Apărând linia războiului popular, tovarășul Basavaraj a afirmat că „PLGA trebuie să se transforme într-o armată roșie invincibilă, care îndrăznește să distrugă inamicul, demonstrându-și marele curaj. Războiul popular dus de o asemenea armată roșie, condusă de partid, este invincibil.”

În plus, tovarășul Basavaraj a subliniat și a demonstrat prin propria sa viață că: „este foarte necesar să luptăm cu curaj, vitejie și spirit de sacrificiu pentru a apăra partidul nostru, PLGA și organele puterii populare de atacurile inamicului, pentru a obține noi victorii, a avansa în salturi și a provoca pierderi tot mai mari inamicului. Prin urmare, ofensiva noastră împotriva inamicului trebuie să fie întotdeauna plină de ură de clasă, curaj și hotărâre. Trebuie să înțelegem că nu este posibil să ne atingem obiectivul politic și să realizăm interesele poporului fără sacrificiu.”

Toți comuniștii din lume trebuie să combată capitulaționismul lui Sonu și să întruchipeze spiritul neînfricat al tovarășului Basavaraj și al zecilor de lideri și nenumăratelor mase care și-au sacrificat viața pentru revoluție. Atunci când și-a sacrificat viața pentru partid și revoluție, tovarășul Basavaraj nu a permis ca ideologia proletariatului și a partidului să fie pătată, obținând o victorie deplină a PCI (maoist) împotriva revizionismului și capitulării și, prin aceasta, o victorie a întregii Mișcări Comuniste Internaționale.

Xi Jinping l-a reabilitat din nou pe Li Shaoshi, „Hrușciovul chinez”, pentru a promova propaganda „tranziției pașnice”, „coexistenței pașnice” și „competiției pașnice”, pentru a înlocui lupta împotriva imperialismului și lupta de clasă cu putreda „teorie a forțelor productive”. La fel ca ROL în Peru și Prachanda în Nepal, clica lui Sonu din India susține negarea revoluției de nouă democrație, negarea etapei revoluției agrare, necesitatea distrugerii bazei semi-feudale în țările semi-coloniale, atunci când afirmă că „semi-feudalismul este deja depășit”, ca „rezultat al dominației imperialiste”.

Tovarășul Basavaraj a învățat că comuniștii trebuie să mobilizeze țărănimea pe scară largă, în mod militar, în revoluția armată pentru a rezolva pe deplin problema pământului; aceasta este cea mai esențială condiție de bază și precondiția pentru a învinge toți dușmanii și pentru a duce la capăt revoluția de nouă democrație. Acestea sunt adevăruri care trebuie susținute cu fermitate de toți comuniștii.

Există încă susținători ascunși ai ideilor lui Sonu în rândurile Mișcării Comuniste Internaționale, adepți rușinați ai lui Avakian, Prachanda și ai ROL, precum și ai lui Xi Jinping. Ei se înfășoară în steaguri roșii pentru a face declarații „împotriva imperialismului și în apărarea Războiului Popular din India”, dar în realitate nu combat imperialismul în fapt și refuză să meargă împotriva curentului. Acești „domni” nu ratează nicio ocazie de a vorbi împotriva sectarismului în numele „unității”, dar în același timp atacă cu înverșunare pe oricine nu acceptă „rolul lor conducător”, țes intrigi și comploturi cu trădători și informatori cunoscuți și caută unitate cu „azilul de caritate ideologică” reprezentat de ICOR revizionist. Ei sunt aceiași cu cei care pot rosti cuvinte dure împotriva imperialismului, dar care de mult au abandonat lupta împotriva burgheziei imperialiste în țările imperialiste (care include și „propria lor burghezie”), predicând în schimb șovinismul social și patriotismul. Aceasta este o coloană a cincea împotriva Mișcării Comuniste Internaționale și a revoluției mondiale, care trebuie demascată.

Revizionismul este principalul pericol pentru Mișcarea Comunistă Internațională; este un contra-curent care urmărește să împiedice luptele împotriva imperialismului și să le devieze de la conținutul lor revoluționar, divizând cele două curente ale revoluției mondiale.

Trebuie să învățăm și să aplicăm ceea ce președintele Mao a definit despre strategia și tactica revoluției mondiale pentru epoca actuală: Marxiști-leniniști-maoiști din toate țările, uniți-vă! Popoare revoluționare din întreaga lume, uniți-vă și învingeți imperialismul, revizionismul contemporan și toți reacționarii! În acest fel, mișcarea de eliberare națională se contopește cu mișcarea proletară internațională, iar aceste două forțe impulsionează dezvoltarea istoriei mondiale.

Revoluția proletară ia o formă națională, dar esența ei este internațională. Revoluția din fiecare țară se dezvoltă ca parte a revoluției mondiale și inseparabil de aceasta. LCI își reafirmă angajamentul de a continua să „mute cerul și pământul” pentru a avansa în sarcina principală de a pune maoismul ca comandă și ghid al revoluției proletare mondiale, de a reunifica Mișcarea Comunistă Internațională și de a avansa în construirea unei organizații internaționale a proletariatului, pe calea reconstituirii marii Internaționale Comuniste — o instanță indispensabilă a mișcării comuniste pentru a lovi imperialismul în fiecare colț al planetei ca un singur pumn de fier.

Trăiască cea de-a 60-a aniversare a Marii Revoluții Culturale Proletare!
Bombardați sediile revizionismului!
Trăiască marxism-leninism-maoismul!
Trăiască Liga Comunistă Internațională!
Jos imperialismul! Trăiască războiul popular!

Liga Comunistă Internațională
1 Mai 2026